De câte cuvinte ai nevoie ca să vorbești o limbă?

Cifrele, cinstit

Frecvența cuvintelor într-o limbă e extrem de inegală. Câteva sute de cuvinte duc cea mai mare parte a oricărei conversații, iar coada cuvintelor rare e foarte lungă. Cercetătorii care numără astfel de lucruri, cel mai cunoscut fiind Paul Nation, ajung la cifre destul de asemănătoare de la o limbă la alta:

• Cam o mie dintre cele mai frecvente familii de cuvinte acoperă aproximativ trei sferturi din cuvintele vorbirii de zi cu zi.
• Două-trei mii acoperă cea mai mare parte a unei conversații și a unui text simplu: destul ca să urmărești și să fii înțeles.
• Pe la cinci mii, un ziar obișnuit sau un roman încetează să fie o luptă.
• Un vorbitor nativ educat știe între cincisprezece și douăzeci de mii de familii de cuvinte și tot adaugă.

Deci varianta încurajatoare e adevărată: o primă conversație adevărată e o chestiune de câteva sute de cuvinte, bine alese. Și varianta descurajatoare e la fel de adevărată: „învață o limbă în o mie de cuvinte” e destul ca să te descurci într-o călătorie și prea puțin ca să-ți trăiești viața în limba aceea.

De ce minte numărătoarea

Cifrele de mai sus numără familii de cuvinte, iar o familie e un cuvânt de bază împreună cu tot ce derivă din el. Chiar și în engleză, o limbă cu puține forme, o singură familie poate însemna destul de multe. Verbul be ocupă un singur rând pe lista de frecvență și opt forme în gura ta: be, am, is, are, was, were, been, being. Fiecare cere alt subiect sau alt timp, și numai prezentul are deja trei.

Un cursant care a memorat o mie de forme de dicționar nu are o acoperire de șaptezeci și cinci la sută. Poate recunoaște, cu efort, șaptezeci și cinci la sută dintr-un text și poate produce foarte puțin din el, pentru că forma pe care a memorat-o e doar una dintre mai multe. Aceleași o mie de cuvinte, cu formele produse automat, sunt cu totul altă performanță, iar între cele două nu există altă scurtătură decât producerea formelor.

Celălalt lucru pe care îl ascunde numărătoarea e care cuvinte. Vorbitorii de română au aici un avantaj real și o capcană pe măsură. Avantajul: o bună parte din vocabularul englez mai rar, cel latinesc și franțuzesc, îți sună deja cunoscut, de la important și natural până la situation. Capcana: cuvintele cele mai frecvente sunt aproape toate scurte, vechi și germanice, și nu seamănă cu nimic din română. Pronumele, prepozițiile, verbele be, have, get, go, want, cuvințelele care țin o propoziție laolaltă. Nimeni nu-și face cartonașe pentru ele, și fiecare propoziție are nevoie de ele.

Ce trebuie să facă un curs cu toate astea

De aici decurg două lucruri. Cuvintele trebuie introduse într-o ordine care ține cont de frecvență, ca acelea de care are nevoie fiecare propoziție să vină primele și ca, în orice moment, ce știi să fie o limbă folosibilă, nu o colecție de substantive. Și fiecare cuvânt trebuie învățat cu formele lui, în propoziții, pentru că cifrele de acoperire devin adevărate doar când formele vin automat.

Cursul le face pe amândouă. Cuvintele vin lecție cu lecție, fiecare lecție aducând cuvintele de care are nevoie regula ei, iar fiecare cuvânt vine cu imagine, voce, traducere și toate formele. Fiecare formă e un element separat în calendarul de recapitulări, cu nivelul ei, așa că „a ști un cuvânt” înseamnă să ai formele lui peste un anumit nivel, verificate în propoziții scrise de tine, nu să-l fi văzut pe un cartonaș.

Garanția pe care o face posibilă numărătoarea

Pentru că știe exact ce cuvinte te-a învățat, cursul poate promite ceva ce un ghid de conversație nu poate: nu vei da niciodată peste un cuvânt pe care nu l-ai învățat. Textele, dialogurile și propozițiile unei lecții sunt construite doar din cuvintele pe care cursul ți le-a dat deja. Fără ghicit din context, fără dicționar în cealaltă mână, fără propoziții pe care le înțelegi pe jumătate. Când deschizi un text, îl poți citi, iar singura întrebare e cât de repede.

Asta ar trebui să însemne o numărătoare de cuvinte și e singura variantă a ei care merită urmărită. Nu câte cuvinte ai văzut, ci câte ai putea folosi chiar acum, în toate formele lor, fără să te oprești să te gândești. Poți vedea oricând numărul ăsta și nivelul fiecărui cuvânt din spatele lui.