Ce înseamnă de fapt A1, A2 și B1

De unde vin literele

Cadrul european comun de referință pentru limbi, CECRL (CEFR în engleză), e scara din spatele literelor de pe orice curs, certificat sau anunț de angajare. A fost elaborat de Consiliul Europei în 2001, iar ideea lui centrală e că un nivel descrie ce poți face cu limba, nu ce ai studiat. Are șase trepte: A1 și A2 pentru utilizatorul elementar, B1 și B2 pentru utilizatorul independent, C1 și C2 pentru utilizatorul experimentat. Le găsești pe certificatele Cambridge, în programele școlare și în cerințele unui loc de muncă în străinătate.

Definițiile vorbesc intenționat despre sarcini. Asta le face utile și, în același timp, ușor de umflat, pentru că un curs poate numi orice A2 și nu verifică nimeni.

Ce înseamnă fiecare nivel, în practică

A1. Te poți prezenta, poți pune și înțelege întrebări simple despre unde locuiești și ce faci, și înțelegi vorbirea rară și atentă, adresată ție. Te descurci într-un magazin sau într-o cafenea cu câteva formule fixe. Propozițiile sunt simple, la prezent, și fiecare te costă un efort.

A2. Te descurci în situațiile de rutină: drumul spre o adresă, cumpărăturile, o programare la medic, planurile de weekend. Îți poți descrie familia, munca și trecutul în cuvinte simple și prinzi ideea generală a unei conversații obișnuite între alții. Ai un timp trecut și un viitor, iar formele încă îți cer gândire.

B1. Te descurci în cele mai multe situații care apar când călătorești sau locuiești în țara respectivă. Înțelegi ideile principale ale unei vorbiri clare pe teme cunoscute, poți povesti ce ți s-a întâmplat și îți poți argumenta părerile. Poți purta o conversație adevărată, cu greșeli, fără ca celălalt să fie nevoit să încetinească prea mult. E nivelul la care o limbă devine bună de trăit în ea, nu doar de vizitat.

B2. Înțelegi ideile principale ale unui text complex și urmărești o conversație între nativi, inclusiv pe teme abstracte sau tehnice din domeniul tău. Vorbești destul de fluent încât discuția cu un nativ să nu fie un efort pentru niciunul dintre voi. Greșelile sunt mai rare și nu mai duc la neînțelegeri.

C1 și C2. Folosire flexibilă și eficientă a limbii în viața socială, la studii și la muncă; la C2, o stăpânire aproape nativă. Cei mai mulți cursanți nu au nevoie de ele și cele mai multe cursuri nu ajung până acolo.

Cât durează fiecare

Unitatea de măsură obișnuită e ora de învățare ghidată: ore petrecute la lecții sau în studiu organizat, fără timpul în care folosești limba în afara lor. Estimările organismelor de examinare se adună în jurul acelorași cifre: cam o sută de ore până la A1, încă vreo sută până la A2, apoi treptele se lungesc, cam două sute în plus până la B1 și tot atâtea până la B2. Nivelurile nu sunt la distanțe egale; fiecare durează cam cât toate cele dinaintea lui la un loc.

Cifrele se mișcă în funcție de distanța dintre limbi. Un vorbitor de română ajunge la un nivel dat în italiană sau în spaniolă mult mai repede decât în engleză, pentru că o bună parte din gramatică și din vocabular e deja a lui. Sunt estimări, nu promisiuni, și pornesc de la ideea că orele sunt petrecute producând limba, nu privind-o.

Unde o ia razna un nivel

Un nivel e umflat de fiecare dată când e acordat pentru expunere, nu pentru producție. Să termini un curs A2 înseamnă că ai văzut materia de A2. Nu înseamnă că poți face sarcinile de A2, iar distanța dintre cele două e motivul pentru care atâția oameni cu un certificat nu pot purta conversația pe care o certifică.

Mulți vorbitori de română cunosc foarte bine ruptura asta. Ani de filme și seriale cu subtitrare duc înțelegerea englezei la B1 sau chiar mai sus, în timp ce vorbitul rămâne la A2, pentru că nimeni nu le-a cerut vreodată să vorbească. Testul unui nivel e dacă poți produce limba pe care o descrie, de la zero, fără variante pe ecran: propozițiile acelui nivel, cu formele și timpurile pe care le cere, într-un ritm firesc. Înțelegerea poate fi la B1 când producția e încă la A1, iar producția decide dacă ești înțeles.

Cum folosește cursul nivelurile

Cursul e construit pe scara CECRL. Fiecare nivel e un șir de lecții, fiecare lecție o regulă cu cuvintele de care are nevoie, iar nivelul apare pe pagina cursului în ziua în care îi sunt publicate lecțiile, niciodată înainte. Ce conține un nivel e exact ce poți citi acolo: regulile, cuvintele și propozițiile pe care le predă.

Trecerea prin el e o chestiune de producție. Fiecare propoziție din fiecare lecție e una pe care o scrii singur, verificată cuvânt cu cuvânt, iar fiecare cuvânt, formă și regulă are propriul nivel de la 1 la 7, care urcă doar atunci când o produci corect în ziua în care îi vine rândul. Așa că „sunt la A2” nu înseamnă că ai deschis lecțiile de A2. Înseamnă că cuvintele și regulile de A1 și A2 sunt ale tale, verificate, la nivelul pe care îl arată scara pentru fiecare, și poți vedea asta pentru fiecare în parte.

E un drum mai lent decât majoritatea spre o literă pe certificat, și singurul pe care litera înseamnă ce spune cadrul că înseamnă.