Termenii gramaticii engleze

Substantiv

Cuvânt care numește o persoană, un lucru sau o idee: book, city, love. Substantivele englezești nu au gen și nu au cazuri: the table, the book și the window sunt toate înlocuite cu it, iar casa, casei, caselor se reduc la house și houses. Singura formă care se schimbă des e pluralul.

Plural

Forma care arată mai mult de un lucru. Regula de bază e -s: book → books. După s, x, sh, ch se adaugă -es (box → boxes), iar câteva cuvinte foarte frecvente au plural neregulat: man → men, child → children, person → people. La plural nu se pune a.

Articol

Cuvânt mic pus în fața substantivului: a sau an (articolul nehotărât, „un”, „o”) și the (articolul hotărât). Spre deosebire de română, unde articolul hotărât se lipește la sfârșitul cuvântului (omul), în engleză stă separat, în față, și nu se schimbă niciodată. Diferă și locurile: engleza pune a la meserii (she is a doctor), nu pune nimic când vorbește în general (I like coffee) și păstrează the după prepoziție (on the table).

Numărabil

Se spune despre un substantiv care poate fi numărat: a book, two books. La singular, un substantiv numărabil nu stă niciodată singur; îi trebuie a, the, my sau alt cuvânt în față.

Nenumărabil

Se spune despre un substantiv care nu se numără: water, bread, music, advice, information. Nu primește a și nu are plural. Câteva sunt numărabile în română și nenumărabile în engleză: some advice (niște sfaturi), some information (niște informații), niciodată advices sau informations.

Pronume

Cuvânt care ține locul unui substantiv. Pronumele subiect (I, you, he, she, it, we, they) sunt obligatorii: o propoziție englezească are mereu subiect, chiar și unul gol (it is raining), pe când în română verbul se descurcă singur. Pronumele complement (me, you, him, her, it, us, them) stau după verb: I see him, îl văd.

Subiect

Cine face acțiunea sau despre cine e vorba, pus de obicei înaintea verbului: My sister works here. În engleză subiectul nu se omite și ordinea subiect-verb-complement e mult mai fixă decât în română; ea arată cine ce face.

Complement

Partea propoziției care completează verbul, de obicei cine sau ce suferă acțiunea: She reads a book. În engleză stă după verb, aproape fără excepții. Când e pronume, ia forma de complement: him, her, them.

Persoana a treia

He, she, it și orice substantiv la singular care le poate înlocui (my sister, the dog). E singura persoană care schimbă verbul la prezentul simplu: I work, dar she works. Engleza marchează o singură persoană din șase, cu o singură literă, și tocmai de aceea -s-ul se pierde ușor.

Forma de bază

Verbul așa cum apare în dicționar, fără to și fără terminații: work, go, be. O folosești după do, does, did (Did you see?), după can, must, will (I can swim) și la imperativ (Sit down!).

Verbe neregulate

Verbe care nu formează trecutul cu -ed: go → went → gone, see → saw → seen, buy → bought → bought. Sunt puține, dar sunt chiar cele mai folosite verbe din limbă, așa că formele lor trebuie învățate una câte una.

Auxiliar

Verb ajutător care nu are sens propriu în propoziție, ci construiește timpul, întrebarea sau negația: do, does, did (Do you work here?), be (I am reading), have (I have finished). Româna pune întrebarea doar prin intonație; engleza are nevoie de auxiliar.

Prezentul simplu

Timpul pentru ce e adevărat în general sau se întâmplă de obicei: I work in an office, the sun rises in the east. Are două forme: work și, la persoana a treia, works. La întrebare și la negație folosește do sau does.

Prezentul continuu

Timpul pentru ce se întâmplă acum sau pentru o perioadă: be + forma în -ing. I am reading now. Româna nu are un timp asemănător; „citesc” acoperă și „acum”, și „de obicei”. Verbele de stare (know, like, want) nu se pun la continuu.

Forma în -ing

Verbul cu terminația -ing: reading, making, sitting. Intră în timpurile continue (I am reading), dar poate fi și substantiv (Swimming is good for you). Scriere: -e mut cade (make → making), iar o vocală scurtă urmată de o consoană dublează consoana (sit → sitting).

Trecutul simplu

Past simple: timpul pentru o acțiune încheiată, la un moment precizat. I saw him yesterday. Verbele regulate primesc -ed, cele neregulate au forma lor (went, bought). La întrebare și la negație folosește did și forma de bază. Traduce aproape mereu perfectul compus românesc.

Present perfect

Have + participiu: I have seen. Seamănă cu perfectul compus, dar nu se folosește la fel: leagă trecutul de prezent fără să spună când (I have lost my keys) și nu stă niciodată lângă un moment precis. I have seen him yesterday e greșit; corect este I saw him yesterday.

Verb modal

Can, must, should, will, would și câteva altele: verbe care exprimă posibilitate, obligație sau intenție. Nu primesc -s la persoana a treia (she can, nu she cans) și sunt urmate de forma de bază fără to: I must go.

Imperativul

Forma verbului cu care dai o comandă sau un sfat: forma de bază, fără subiect. Sit down. Open the window. Negativul se face cu don't: Don't touch it.

Verb cu particulă

Verb urmat de o particulă mică (up, out, on, off, in) care îi schimbă sensul: get up (a se trezi), go out (a ieși), give up (a renunța). Sensul întregului nu se deduce mereu din părți, așa că se învață ca un cuvânt nou.

Cuvânt interogativ

Cuvântul cu care începe o întrebare deschisă: what, where, when, who, why, how. După el vine auxiliarul, apoi subiectul: Where do you live?, nu Where you live?

Întrebări da/nu

Întrebări la care răspunzi cu yes sau no. În engleză încep cu auxiliarul sau cu be: Do you work here? Is she at home? În română aceeași propoziție devine întrebare doar prin intonație; în engleză ordinea cuvintelor se schimbă.

Negație

Felul în care spui „nu”. Cu be și cu modalele, not vine direct după verb (I am not, she can't); cu celelalte verbe îți trebuie do, does, did (I don't know). O propoziție englezească are o singură negație: „nu am văzut pe nimeni” devine I didn't see anyone, nu I didn't see nobody.

Adjectiv

Cuvânt care descrie un substantiv: big, red, beautiful. În engleză stă înaintea substantivului (a red car, nu a car red) și nu se acordă cu nimic: a red car, red cars.

Comparativul

Forma adjectivului pentru a compara două lucruri. Adjectivele scurte primesc -er (bigger, cheaper), cele lungi primesc more în față (more expensive). „Decât” se spune than: bigger than mine.

Superlativul

Forma adjectivului pentru „cel mai”: the biggest, the most expensive. Spre deosebire de comparativ, are aproape mereu the în față.

Adverb

Cuvânt care descrie un verb, un adjectiv sau o propoziție întreagă: quickly, always, here. Adverbele de frecvență (always, usually, never) stau înaintea verbului obișnuit, dar după be: she always walks, she is always late.

Prepoziție

Cuvânt mic care leagă un substantiv de restul propoziției: in, on, at, to, from, with. Nu se traduc unu la unu din română: „la” poate fi at, to sau in, după context. După prepoziție, engleza păstrează articolul acolo unde româna îl lasă de obicei deoparte: on the table, pe masă.

Conjuncție

Cuvânt care leagă două părți de propoziție sau două propoziții: and, but, or, because, so. Because dă cauza, so dă urmarea: it was late, so we went home.

Posesivul

Felul în care arăți al cui e ceva. Fie cu adjectiv posesiv (my, your, his, her, our, their), care ține locul articolului (my mother, nu the my mother), fie cu 's (Ana's car, mașina Anei).

Formă contrasă

Varianta scurtă, cu apostrof, a unui verb lipit de cuvântul de dinainte: I'm, you're, don't, can't, it's. Este normală în vorbire și în scrisul obișnuit. Atenție la it's (= it is) și its (posesiv, „său”), care se confundă des.