E greu să înveți engleza când vorbești română?

Răspunsul scurt

Pentru un vorbitor de română, engleza e ușor de înțeles și greu de vorbit corect. O bună parte din vocabular îți e deja cunoscută, gramatica de bază are foarte puține forme, iar primele luni merg repede. Apoi vin pronunția, ortografia, timpurile trecutului, timpurile continue și câteva cuvinte mici care schimbă tot, și acolo se blochează cei mai mulți.

Mai e un lucru pe care îl știe aproape orice român: ai crescut cu filme și seriale subtitrate, nu dublate. Urechea ta e antrenată de ani de zile. Gura, nu neapărat.

Ce joacă în favoarea ta

Vocabularul. Româna e o limbă romanică, iar engleza a luat, de-a lungul secolelor, mii de cuvinte din franceză și latină. Family, problem, idea, hospital, restaurant, natural: în orice text mai serios, aproape fiecare propoziție are un cuvânt pe care îl recunoști. Peste ele vin anglicismele pe care le folosești deja zilnic, de la weekend la job și laptop. Le-am adunat într-un articol separat, împreună cu capcanele lor.

Fără genuri, fără cazuri. Masa, cartea și scaunul sunt toate it. Adjectivul nu se acordă cu nimic: a red car, red cars, a red bike. Substantivul nu are genitiv sau dativ, așa că casa, casei, caselor se reduc la house și houses. După declinările românești, e aproape o vacanță.

O conjugare minusculă. La prezent, un verb obișnuit are două forme: work și works. Nu există conjunctiv de învățat, nu există patru conjugări, nu există lucrez, lucrezi, lucrează, lucrăm, lucrați, lucrează.

Articolul ți-e cunoscut. Spre deosebire de un rus sau de un polonez, tu știi deja ce e un articol hotărât și unul nehotărât. Diferă doar locul și câteva situații, pe care le găsești mai jos.

Sunetul ă. Cel mai frecvent sunet din engleza vorbită e vocala neaccentuată din about, banana, teacher, iar ea e, practic, „ă”-ul românesc. Mulți vorbitori de alte limbi se chinuie cu el ani de zile. Tu îl ai de acasă.

Ce te încurcă tocmai pentru că vorbești română

Ortografia. Româna se citește aproape cum se scrie. Engleza, nu. Aceeași combinație de litere se citește în mai multe feluri, iar literele mute nu ascultă de nicio regulă evidentă: know, daughter, Wednesday. Obiceiul românesc de a citi literă cu literă e prima sursă de accent.

Sunetele care lipsesc. Româna nu are th, nici diferența dintre vocalele lungi și scurte care schimbă sensul (ship și sheep), nici vocala din cat, aflată între „a” și „e”.

Subiectul obligatoriu. În română verbul se descurcă singur: „lucrez aici”, „e foarte bun”. În engleză, propoziția are mereu un subiect, chiar și unul gol: I work here, it is very good, it is raining.

Timpurile. Perfectul compus seamănă perfect cu present perfect (am văzut, I have seen) și aproape niciodată nu se traduce cu el. Iar timpurile continue, I am reading, nu au niciun corespondent în română. Fiecare dintre aceste subiecte are articolul lui în acest ghid.

Întrebările și negația. În română, „Lucrezi aici?” e întrebare doar prin intonație. În engleză îți trebuie do: Do you work here? Iar negația se pune o singură dată: „nu bea niciodată” devine he never drinks, nu he doesn't never drink.

Calcurile. Expresiile românești trec în engleză cuvânt cu cuvânt și ies greșit: I have twenty years (am douăzeci de ani), I am agree (sunt de acord), I have right (am dreptate), make a photo (fac o poză). Corect: I am twenty, I agree, I'm right, take a photo.

Cât durează

Estimările obișnuite pentru un adult care învață constant se situează în jurul a câteva sute de ore până la un nivel B1, adică o conversație reală, cu greșeli, despre viața de zi cu zi. Un vorbitor de română are un avans clar la vocabular și la înțelegere, mai ales dacă a văzut multe filme în engleză. Avansul dispare însă la exprimare dacă nu exersezi și producția: înțelegerea poate ajunge la B2 în timp ce vorbitul rămâne la A2.

Unde să-ți pui efortul

Din tot ce e mai sus, trei lucruri merită cel mai mult timp:

1. Timpurile verbale, mai ales capcana perfectului compus și timpurile continue. Sunt cele mai frecvente greșeli și cele care sună cel mai „străin”.
2. Cuvintele mici: a, the, do, does, did, subiectul. Nu par importante, dar fără ele o propoziție corectă ca sens sună greșit la fiecare cuvânt.
3. Pronunția, înainte de a se fixa obiceiurile proaste. E mult mai ușor să înveți un sunet bine de la început decât să-l corectezi după cinci ani.

Restul vine din exercițiu: să produci propoziții întregi, nu doar să le înțelegi, până când formele corecte vin înaintea celor calchiate din română.