will sau going to

Știi deja ambele viitoruri: be going to + verb și will + verb. În română ai și tu mai multe — voi cumpăra, o să cumpăr, am să cumpăr — dar între ele alegi după stil (formal sau vorbit), nu după sens. În engleză alegerea schimbă sensul, iar regula nu ține de cât de departe e viitorul, ci de momentul în care a apărut ideea.

• Ideea exista deja înainte de conversație → going to.
• Ideea a apărut acum, în timp ce vorbești → will.

Nu traduce mecanic: o să nu înseamnă automat going to, iar voi nu înseamnă automat will. Întreabă-te mereu „era hotărât dinainte sau hotărăsc acum?” și abia apoi alege forma.

Ideea exista deja: going to

Folosește going to pentru un plan făcut mai devreme — ieri, săptămâna trecută, azi-dimineață. Acum doar îl anunți.

• I'm going to buy a new coat on Saturday. (Am hotărât asta acum câteva zile.)
• We're going to look at the prices first. (Așa ne-am propus înainte să intrăm.)
• She isn't going to pay by card. (A hotărât deja că nu.)

Tot going to folosești când prezici ceva și dovada e chiar în fața ta — nu ghicești, vezi motivul acum.

• Look at that queue. We're going to wait for an hour.
• The shop is going to close. The lights are off.
• The shelf is moving. It's going to fall.
• Careful, that bag is going to break!

Ideea apare acum: will

Folosește will când hotărăști ceva chiar în momentul vorbirii, ca reacție la ceva nou: un preț, o întrebare, o problemă.

• Oh, they have no milk? Then I'll take juice.
• That's too expensive. I'll look somewhere else.
• The bus is late. I'll walk to the market.

Tot will este forma pentru o ofertă (faci ceva pentru cineva) și pentru o promisiune — și acestea sunt hotărâri luate pe loc.

• Those bags look heavy. I'll carry them for you.
• You can't reach the top shelf? I'll get it for you.
• Don't worry, I'll pay for the coffee.
• I promise I won't forget the bread.

Aici greșesc cel mai des vorbitorii de română: în română oferta și hotărârea de moment se spun la prezent („Le duc eu!”, „Atunci iau suc.”), iar planul la fel („Sâmbătă îmi cumpăr palton.”). În engleză prezentul simplu (I carry, I take, I buy) nu merge în niciunul dintre cazuri. Când în română ai spune la prezent ceva ce faci imediat pentru cineva sau ce tocmai ai hotărât, pune will; când spui la prezent un plan stabilit dinainte, pune going to.

Cele patru folosiri, pe scurt

Tabelul de mai jos rezumă: plan făcut dinainte și predicție cu dovadă vizibilă → going to; hotărâre luată acum și ofertă sau promisiune → will.

Ascultă replica dinainte

Într-un dialog, replica precedentă îți spune de obicei forma. Dacă te întreabă cineva de planuri, planul există deja → going to. Dacă îți spune cineva o problemă nouă, și răspunsul tău e nou → will.

Ambele forme pot vorbi despre același moment. I'm going to call the shop și I'll call the shop sunt corecte, dar spun lucruri diferite despre vorbitor: prima — apelul era plănuit; a doua — vorbitorul tocmai a hotărât să sune.

Testul pentru predicții: pot arăta cu degetul motivul? Nori negri, un raft care se clatină, un portofel gol → going to. Dacă e doar părerea ta despre viitor (I think prices will go up next year), folosește will.

going to are nevoie de be, acordat cu subiectul: I am going to, he is going to, they are going to — nu omite verbul be, chiar dacă în română nu ai nimic care să-i corespundă. will nu se schimbă niciodată: I will, he will, they will. În vorbire ambele se scurtează — I'm going to, I'll — iar negativul lui will este won't.